1587 Harta Hărților – O capodoperă a cartografiei universale
Așa cum printre cele mai importante cărți ale umanității există o Carte a Cărților și în lumea cartografiei sunt câteva hărți absolut excepționale, care se ”luptă” tăcut pentru locul întâi. Una dintre ele, este o capodoperă de valoare inestimabilă, despre care vom povesti câte ceva după puterile noastre în următoarele postări. Un italian vizionar din Milano pe numele său Urbano Monte, a visat o hartă spectaculoasă a lumii și a muncit aproape 20 de ani să o transpună manual desenată pe 60 de planșe color cu informații scrise într-o italiană renascentistă, o limbă încă accesibilă astăzi. Nu a mai apucat să le vadă reasamblate iar proiectul său inedit, a fost finalizat după mai mult de 4 secole de așteptare (a fost pierdut, uitat sau poate ascuns deliberat). Harta lui Urbano Monte este extrem de rară, păstrată în doar câteva manuscrise cunoscute la nivel mondial (3 exemplare).
Întâi de toate, trebuie să ne gândim, că în urmă cu peste 400 de ani, era extrem de scump să realizezi o hartă de asemenea dimensiuni și nimeni nu muncea din greu doar ca să deseneze abstracțiuni. Apoi dpdv. tehnic (fără nimic din ceea ce numim azi tehnologie de scanare și cartografiere aeriană), era extrem de greu să realizezi o hartă a lumii cu un nivel de detaliu și informație atât de copleșitor. Doar să o proiectezi mental, să ți-o imaginezi complet asamblată într-o singură imagine unitară, în timp ce tu lucrezi la ea pe 60 de planșe mari, distincte și neasamblate, e ceva greu de conceput.
Înainte să întrăm în poveste, este necesară o mică mențiune. Nu vom posta aici întreaga hartă, (doar segmente decupate) deoarece fișierul este unul foarte calitativ cu o rezoluție uriașă și o dimensiune de peste 300 MB (poate în viitor vor fi disponibile la comandă și hărți în format digital, mai ales acelea care necesită print pe format fizic la dimensiuni mari, A1/A0 cum este și aceasta). La finalul materialului lăsăm însă un link, unde puteți explora în voie și la rezoluție foarte bună, întreaga și surprinzătoarea lume expusă de Monti.
Această hartă a lumii este uimitoare din foarte multe puncte de vedere și mai ales din perspectiva bogăției de mistere încapsulate cartografic. Atlasul celor 60 de planșe unificate, se transformă într-o mărturie menită să dăinuie, să ducă mai departe un ecou despre lumea pe care acum am uitat-o. Mai întâi însă, trebuie menționat faptul că vorbim despre una dintre cele mai mari hărți din lume pentru perioada ei. Asamblate toate în formă de cerc, au împreună aproximativ 9 m². Mai mult, vorbim despre una dintre cele mai detaliate hărți vechi, care ne oferă un volum uriaș de informații.
Harta lui Urbano Monte este o sinteză enciclopedică a lumii cunoscute în secolul al XVI-lea. Ea oferă informații cartografice și tehnice (proiecție polară, distanțe, orientare cardinală, rețea de latitudine etc.), geografice detaliate (continente, coaste, insule, mări, râuri, munți), politice și toponimice (state, regiuni, orașe), dar și date culturale, astronomice, etnografice, de faună, climatice și comerciale, reflectând nivelul explorărilor epocii și chiar mai mult. În același timp, integrează elemente tehnice și cosmografice ale cartografiei renascentiste, alături de reprezentări simbolice și mitologice, transformând harta într-o combinație de știință, istorie și imaginar al vremii.
Monti nu a uitat să se portretizeze pe hartă lângă cartuș (și-a refăcut și suprapus portretul pentru că între timp a mai ”îmbătrânit”). Mai mult, a realizat și transpus grafic lângă portret propria stemă, caz foarte rar și inedit. De obicei se ilustrează stema celui care comandă harta și nu a celui care o execută.
Portretul și Stema lui Urbano Monte
Atlasul Misterelor
Planisferul pe care îl explorăm, nu e o simplă hartă: poate fi considerat un adevărat atlas al misterelor, o planșă imensă care se întinde, de la centrul Polului Nord până la marginile îndepărtate ale pământului și menționează o multitudine de teritorii și tărîmuri pline de curiozități, Tartaria, Barbaria, Satania etc. (despre Tartaria vom mai vorbi în căteva postări dedicate). Cele 60 de coli au fost concepute să fie lipite pe un panou rotativ, astfel încât să poată fi învârtit în jurul unui ax fixat la Polul Nord, adică în centru. Această idee este și originală și practică. Având în vedere dimensiunile foarte mari, cel care privește o poate roti și explora astfel toate teritoriile, inclusiv cele care apar ”cu capul în jos”.
Pornind din centru spre exterior în cercuri concentrice, avem următoarele teritorii, Polul Nord și Cercul Polar Arctic, Ecuatorul și apoi cele 8 mari insule care constituie ipotetic Continentul Sudic. Acestea din urmă sunt pentru noi cei de acum, teritorii mitologice, am zice fabulate, pentru că asta se întâmpla cu mult înaintea descoperirii Antarcticii (Antarctica a fost descoperită oficial în 1820). Pe inelul exterior (adică la Polul Sud care este circular reprezentat), avem 8 portrete de regi intercalate de 36 de triunghiuri pline cu informații scrise. Textul descrie și dezvoltă detalii din interiorul hărții (despre popoarele Europei, Americii de Sud, ale Asiei etc.). În cele patru colțuri avem patru roze circulare cu informații despre vânturi, zone climatice, solstiții și eclipse.
Polul Nord, fără gheață, ascunde teritorii misterioase tăiate în formă de cruce de patru cursuri de apă, râuri sacre, legendare ce izvorăsc din centrul pământului, se varsă în Oceanul Arctic și generează curenți subacvatici masivi, care pun apoi în mișcare toate apele lumii (vom mai vorbi în alte postări dedicate subiectului, despre aceste teritorii tainice, despre Rupes Nigra/Munții Magnetici și vom expune detaliile savuroase reprezentate pe vechile file ale atlaselor).
Polul Nord – Centrul Cosmografic al Lumii
Munții Magnetici Misterioși
Deocamdată vom menționa aici trei aspecte interesante. 1. Prezența literei G fix în inima hărții, pe poziția centrului cosmografic. Aceasta reprezintă în limbajul cartografic vechi, un simbol, marchează originea măsurii și a mișcării, punctul zero de la care se definesc rotația, drumul și destinația pe suprafața plană/sferă a lumii (locația marcajului exact în centrul lumii la Polul Nord, ca destinație finală, e o altă temă de investigat).
Simbolul literei G – Centrul Lumii
2. La vest de centrul cosmografic, între Siberia și America de Nord, observăm prezența inedita a unui munte magnetic, care iese din Oceanul Arctic (Mare Glaciato). Acesta are o gaură circulară misterioasă în mijloc și o notiță, care pomenește polul magnetic al Insulelor Capului Verde. După ipoteticul Rupes Nigra aflat teoretic, după logica hărții (și a multor altor hărți similare), fix în centrul cosmografic al lumii la Polul Nord, acesta ar fi al doilea munte magnetic (Catodul este destinația, locul unde energia „ajunge”, cu rol de receptare/pasiv). Polo de Magnete de le Isoli di C. Verde
3. Exact pe aceeași poziție a unui ax orizontal, doar că la est de centrul hărții și aproape de Groenlanda (cea mai mare insulă din lume), vedem un alt munte magnetic. Textul de lângă el este aproape șters dar inteligibil, polul magnetic Husiarca (Anodul este sursa, locul de unde „pleacă” energia → emisie, început, lumină etc.). Posibila traducere a lui „Husiarca” ar fi „principiul conducător al forței/sursa dominantă”, deoarece numele pare compus artificial dintr-o rădăcină evocând forță sau curent (hus/us, frecvent folosit sugestiv în latina târzie) și sufixul arca/arhie (din grecescul archē = început, comandă, principiu), termen des folosit de savanții renascentiști pentru a desemna originea sau autoritatea unei puteri naturale invizibile.
Poziția lor este simetrică și oarecum echidistantă față de centru, unde se presupune în această logică, că se află al treilea munte magnetic (Rupes Nigra). Triada celor trei munți magnetici sugerează în viziunea lui Monte, că lumea este un sistem ordonat de energii invizibile, unde forța cosmică circulă între sursă, centru și destinație. Astfel, munții magnetici nu sunt doar o reprezentare geografică, ci și una a armoniei universale, a echilibrului invizibil al lumii.
Triada Munților Magnetici – Emisie, Centru, Absorție
În viziunea lui Urbano Monte, cei doi munți magnetici funcționează ca extremitățile unui circuit invizibil. În est, muntele-sursă, asemenea unui anod, de unde forța pornește și se diferențiază; în vest, muntele-receptor, asemenea unui catod, unde energia ajunge și se stinge. Între ele se află centrul polar Rupes Nigra, nu ca un pol concurent, ci ca nod de echilibru, locul unde curgerea capătă ordine. Lumea devine astfel un sistem rațional și armonios, în care energia nu se pierde, circulă între emisie, centru și absorbție, după o logică tăcută a universului.
Polo de Magnete Husiarca
Spațiile neexplorate ale hărții nu au rămas goale, ele sunt populate atât de ființe și creaturi fabuloase, cât și de unele imaginare, demoni, spirite și monștri, transformând totul într-un univers, plin de avertismente și de posibile revelații. Pământuri și animale dispărute, creaturi incredibile, centauri, grifoni, tritoni, ihtiocentauri, manticore și sirene, inorogi, balauri și dragoni, păsări și șerpi gigant, uriași, ciclopi și multe altele. În partea a doua a materialului vom urca detalii și capturi de ecran inedite cu toate aceste grozăvii.
Terra Australis Incognita
Inelul de pământuri de pe harta lui Urbano Monte, unde apar inscripțiile „Terra Australis” (corespondentul ca locație al Antarcticii), insule speculative și alte teritorii necunoscute, rămâne un mister fascinant. Un cerc continuu fără ghețuri care înconjoară lumea cunoscută, plasat deliberat și închis, ca o margine vizibilă a pământului plat. Aceste teritorii, accesibile doar prin câteva pasaje înguste, marchează frontiera dintre cunoașterea umană și necunoscut, transformând sudul lumii într-un spațiu enigmatic. Monte nu a gândit harta ca pe o sferă tridimensională, ci ca pe un disc al lumii, cu centru cu margini bine definite, unde Terra Incognita și insule-le imaginare (unele poate chiar reale), creează un inel misterios ce simbolizează atât totalitatea lumii, cât și taina care se află dincolo de limitele explorate ale teritoriilor pe care azi le numim Antarctctica (al cincilea continent ca mărime).
”ANTARCTICA”
Pe harta lui Urbano Monte, centrată pe Polul Nord, Terra Australis Incognita se află la marginea periferică a planisferului, în emisfera sudică, sub America de Sud, Africa și Asia, întinzându-se ca un inel sau continent schematic care înconjoară lumea cunoscută, reprezentând un teritoriu ipotetic și nedescoperit. Astfel, pe marginea circulară a hărții, Monte colorează un continentul sudic ca pe un tărâm imens, misterios și puțin explorat. Această regiune nu este locuită doar de gheață: ar putea ascunde insule necunoscute, creaturi fabuloase sau pasaje de trecere către tărâmuri uitate. Nu este un simplu capăt de hartă, ci mai degrabă o frontieră simbolică dincolo de care începe necunoscutul.
Un alt aspect interesant al hărții îl constituie insulele ”fantomă”. Dintre acestea vom analiza trei.
Insula Cristalina
Pe harta lui Urbano Monte, undeva în sudul insulelor Malvine, apare misterioasa insulă Cristalina, o prezență enigmatică într-o lume a insulelor‑fantomă. Niciodată găsită sau explorată, ea strălucește pe hartă ca un ecou al curiozității și imaginației secolului XVI, un punct de ”cristal” între realitate și legendă.
Frisland
Pe harta lui Urbano Monte (1587), Frisland se întinde misterios între Islanda, Irlanda, Groenlanda și coastele nordice ale Europei, o insulă mare desenată cu orașe, golfuri și relief, de parcă ar fi un teritoriu complet cunoscut. Totuși, nimeni nu a ajuns vreodată pe ea, este născută din povești vechi, relatări ale fraților Zeno (Frații Zeno, navigatori venețieni din secolul XIV, au lăsat o relatare legendară despre călătoriile lor în Nordul Atlanticului, în care descriu insula Frisland ca pe un teritoriu real, cu orașe și golfuri, influențând astfel cartografia renascentistă și perpetuând misterul insulei-fantomă) și confuzii ale navigatorilor renascentiști. Frisland rămâne o insulă fantomatică plutind în Atlanticul de Nord, ca un tărâm care pare să aștepte încă să fie explorat de marinari temerari și norocoși.
Insula Brasil (Brazil/Hy Brasil)
Pe planisferul lui Urbano Monte, mai jos de Frisland apare Brasil, o altă insulă-fantomă. Așezată la vest de Irlanda, ea este descrisă ca un tărâm ascuns de cețuri inexplicabile, vizibil doar rareori, uneori desenat ca un cerc perfect străbătut de un canal misterios. Născută din mitologia celtică și din poveștile marinarilor, Brasil a fost preluată timp de secole pe hărți oficiale, deși nimeni nu a putut-o găsi vreodată. Unele expediții au căutat-o intens și mulți au pretins că au văzut-o.
Marinarii care navigau în largul Irlandei susțineau că au zărit Hy‑Brasil plutind prin ceață, cu dealuri, păduri și chiar un castel strălucitor. Unul dintre ei, căpitanul John Nisbet, povestea că ar fi pășit pe insulă și a întâlnit un bătrân enigmatic, care le-ar fi oferit comori și avertismente misterioase. Ultima apariție consemnată datează din 1872, iar de atunci insula rămâne unul dintre misterele fascinante al Atlanticului, un teritoriu suspendat între ape și cețuri.
Africa
Africa este foarte bine reprezentată și cuprinde o mulțime de centre urbane, multe surprize și animale frumos ilustrate, lei, cămile, crocodili și o foarte interesantă rețea hidrografică cu bazine explicite care o. alimentează.
Piramidele
Puțin mai jos de Cairo, care este mare și intens populat, vedem cele 3 piramide desenate în Egipt. Foarte aproape observăm Menfi/Memphis, care era cunoscut în secolul XVI din surse clasice (Herodot, Pliniu), ca fostă capitală a Egiptului antic. Avem aici un exemplu de cartografie istorică erudită. Ceea ce frapează însă, este o prezență curioasă pe continentul african, o megastructură probabil antică, sau un marcaj special al unui tărâm fabulat și mult căutat.
Cairo și Piramidele
Templul gigant
Mai în dreapta de zona centrală a Africii, vedem ceva foarte interesant. Un soi de templu/palat gigantic. Proporțional și în comparație cu piramidele, acesta este mult mai mare. Monti știa ce face, iar acesta nu este un accident, a dorit să sublinieze ideea că acolo este, sau a fost, o construcție foarte mare, sau, a dorit să poziționeze pe hartă o locație legendară. În primul caz vorbim probabil despre ceea ce noi astăzi numim megastructuri și știm că sunt destule răspândite prin toată lumea, iar știința încă nu poate explica exact originea, scopul și modul în care au fost construite. În a doua variantă, ne putem gândi la miticul regat plin de bogății al lui Prester John și la palatul său uriaș. Despre Prester John și fabuloasa sa poveste, vom mai vorbi când vom analiza o altă hartă rară a pământului plat.
Farul din Alexandria
Puțin mai în dreapta de Barbaria, aproape de țărmul Mediteranei, vedem orașul port Alexandria bine conturat și populat. Chiar lângă pe țărm, observăm desenat, probabil chiar Farul din Alexandria. Flacăra uriașă simbolizează importanța și vizibilitatea sa de la distanțe mari. Farul din Alexandria, a fost una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice, fiind unul dintre cele mai înalte edificii ale antichității (avea între 100 și 140 m).
Americile
Cele două Americi apar reprezentate ca lumi aflate încă în explorare. Coastele sunt conturate cu grijă, dar interiorul rămâne larg deschis necunoscutului. În nord se întrezăresc ape și strâmtori care trădează speranța unei rute către Asia, iar în sud, Patagonia păstrează ecoul legendelor despre uriași (despre giganți vom mai vorbi) iar Munții Anzi sunt perfect vizibili. Mai jos, în sudul extrem al Patagoniei, ”Terra Del Fuego” (Țara de Foc) este și ea vizibilă fiind separată de continent prin ”Strechio De Magalianes” (Strâmtoarea Magellan).
Americile lui Monte nu ne prezintă multe lucruri fanteziste, ci mai degrabă urmele proaspete și oneste ale explorării, cumulate cu detalii surprinzătoare și locații ale unor așezări certe. Faptul că harta are extrem de multe orașe, centre urbane sau așezări, toate corect poziționate dpdv. geografic și recognoscibile, ne ridică următoarea întrebare logică. Ce este cu toată bogăția celorlalte așezări despre care nimeni nu a auzit vreodată, toate precis localizate cu denumiri exacte? Ar fi interesante cercetări arheologice suprapuse pe unele dintre aceste locații.
Tabăra de vară a tătarilor din America
Despre Americi vom mai menționa câteva aspecte interesante. În America de Nord, în Alaska, observăm o imagine și o notă curioasă. Este menționată indirect Tartaria, mai exact, tabăra de vară de antrenament a tătarilor?
L'Arcadia
Apoi, în nord-estul Americii de Nord, apare ”Larcadia Prov.” (o colonie franceză), cu 17 ani înainte de fondarea oficială din 1604. Numele marchează o așezare reală, o regiune deja cunoscută exploratorilor și revendicată simbolic. Prezența ei pe hartă, cu atât de mult timp înainte de colonizare, poartă aerul unui mister.
Peninsula California
În al treilea rând vedem California ca și peninsulă cu denumirea scrisă clar ”CALIFORNIA”. Este separată de vestul Americii de Nord de o mare rozalie numită Mare Vermeio (Golful actual al Californiei). Deși America era numită oficial încă din 1507, pe harta lui Monte din 1587 California apare deja cu nume propriu, ca peninsulă separată prin Mare Vermeio. Este mirabil cum un cartograf a identificat corect ca peninsulă, și denumit o regiune încă misterioasă, înainte ca exploratorii să o fi cunoscut complet. Nu este prima oară când putem deduce că navigatorii și cartografii epocii, aveau informații mult mai avansate decât o recunoaște istoria oficială.
San Francisco - Vulcanii
Pe coasta vestică a Americii de Nord, în apropierea zonei clar nominalizate San Francisco, observăm o succesiune de munți reprezentați ca vulcani activi, redați conform convențiilor cartografice ale epocii, sugerând un relief instabil și puțin cunoscut al acestei regiuni.
Florida – Râul Mississippi
Puțin mai spre stânga, la vest de ”La Florida” (numele i-a fost dat de Juan Ponce de León în 1513), observăm ”rio de spirito santo”, adică râul Mississippi. Denumirea provine din spaniolă (Râul Duhului Sfânt) și apare după explorările lui Hernando de Soto (1541), care a fost primul european ce a descris fluviul.
Indonezia - Filipine
Marele ”absent” al hărții este Australia, sau poate nu? Puțin mai sus de locul unde ar trebui să fie Australia, descoperim o multitudine de insule și insulițe. Observăm printre altele ”Philipina” (Filipine) și un vulcan impresionant în toată această fărâmițare și spațiu indonezian. Este de notat faptul că spațiul indonezian este plin de vulcani activi și inactivi, fiind situat pe Cercul de Foc al Pacificului, zona cu cea mai intensă activitate vulcanică din lume.
Vulcanii - Cercul de Foc al Pacificului
Tropicul Capricornului - Australia
Pe hărțile vechi, precum cea ale lui Monte, Tropicul Capricornului este adesea marcat vizual, ca parte din sistemul geografic și astronomic folosit pentru orientare și latitudine, iar acesta trece prin Australia, exact ca în geografia actuală.
Tropicul Capricornului traversează ”Australia” (Circolo di capricorno)
Pe hartă, sub zona indoneziană și insula ”Gilolo Regno” (actuala insulă Halmahero), ajungem la inelul exterior al celor 8 insule care constituie Continentul Sudic (Antarctica). Aici avem o surpriză și vedem că într-una dintre aceste ”insule” colorată în verde, așa numite în limbaj modern ”insule imaginare” găsim ”Nova Gvinea” (Papua Noua Guinee). Suntem deci foarte aproape de Australia. Deducția logică este că odată Australia a făcut parte din Continentul Sudic iar apoi s-a desprins. Este o ipoteză curajoasă și foarte interesantă susținută și de traversarea zonei de către Tropicul Capricornului și de alte elemente prezente.
Europa - Țările Române
Pe harta lui Urbano Monte, Europa iese în evidență prin precizie, relief clar, orașe numeroase și munți bine marcați. Italia este detaliată și ușor supradimensionată, reflectând privirea unui cartograf italian asupra lumii. Țările Române sunt bine reprezentate, Valachia (Valahia), Moldavia (Moldova) și Transilv. (Transilvania) apar distinct, ca entități geografice cunoscute ale epocii. Spre est, informația se estompează, iar golurile devin vizibile. Fără creaturi misterioase, Europa apare ca o ancoră de certitudine, un teritoriu sigur și familiar.
Asia
Pe harta lui Urbano Monte, Asia apare ca un continent imens, bine conturat la margini și tot mai vag spre interior. Țărmurile Chinei și Japoniei sunt desenate cu grijă, semn al contactelor comerciale și al informațiilor recente ale epocii, în timp ce regiunile centrale se adună sub denumiri incitante precum Tartaria. Este o Asie a certitudinilor de coastă și a necunoscutului continental, nu extravagantă, ci incomplet cunoscută, surprinsă exact atât cât permitea lumea anului 1587.
Japonia
Japonia se distinge printr-o precizie neașteptată a nivelului de informații și detalii. Arhipelagul este desenat coerent dar distorsionat, mai clar decât pe multe hărți ale vremii, semn al informațiilor recente aduse de navigatori și misionari, dar mai ales de către o misiune a Ambasadei Japoniei (4 ambasadori) care a vizitat Lisabona, Madrid și Roma în 1584. Monti, așa cum singur mărturisește printr-o notiță lăsată chiar pe hartă, i-a cunoscut personal pe ambasodori cu care s-a întâlnit. Rezultatul, Japonia are 127 de nume de locații pe hartă! Orașul ”Nagasachi” (Nagasaki) spre exemplu, este perfect vizibil pe insula (la trei zile după bombardarea Hiroshimei, pe 9 august 1945, Nagasaki a fost bombardat atomic de SUA. Atacul a ucis aproximativ 40.000 de oameni imediat contribuind decisiv la capitularea Japoniei).
Într-o Asie încă vag cunoscută, Japonia apare astfel ca o insulă mai degrabă unică decât arhipelag și supradimensionată, însă foarte bine reprezentată. Informația a fost preluată apoi de aici și integrată rapid în cunoașterea geografică europeană a sfârșitului de secol XVI.
CHINA
China arată ca un imperiu vast și bine organizat, protejat de Zidul Chinezesc care marchează granița nordică și apare ca o linie lungă și continuă, simbol al granițelor apărate și al măreției civilizației. Pe oceane, nave etichetate „Armata del Re’ della China”, cu steaguri roșii și vâsle fără vele, apar în Asia de Sud-Est, Pacific și aproape de coastele Africii, semn al puterii navale remarcabile a Chinei. Harta surprinde astfel un stat care își controlează teritoriul pe uscat și proiectează influență pe mare, ilustrând autoritatea și prestigiul global al Chinei în ochii Europei renascentiste.
China apare ca o vastă masă continentală orientală, cu orașe importante precum Quinsai (Hangzhou) și Tianjin, reflectând geografia din perioada târzie a dinastiei Ming, adesea cu trăsături stilizate și linii de coastă exagerate, arătând o combinație între înțelegerea cartografică europeană și cunoștințele geografice chineze din acea epocă, punând accentul pe porturile importante și regiunile din interiorul continentului.
Orașul Insulă cu 3 Poduri
Quinsai (Hangzhou): un oraș portuar important, adesea reprezentat în mod proeminent datorită importanței sale istorice și dimensiunii sale în timpul dinastiei Ming, apare ca un oraș-insulă spectaculos, legat de uscat prin trei poduri, scăldat de aceeași mare în care se termină Marele Zid Chinezesc. Imaginea nu descrie probabil un loc real din nordul Chinei, ci viziunea europeană renascentistă asupra unui oraș legendar al Orientului. În realitate se pare că, „Quinsai” este Hangzhou, faimosul oraș al canalelor și al bogăției descris de Marco Polo, mutat greșit pe hartă și transformat artistic într-o insulă pentru a sugera apa, comerțul și măreția sa. Este un exemplu fascinant de geografie real-imaginară.
Zidul Chinezesc
Marele Zid Chinezesc este desenat cu o tușă continuă, groasă întinsă pe o distanță mai mare decât orice altă construcție sau lucrare realizată de om de pe întreaga hartă, depășind ca impact vizual orice alte construcții. Deși orientarea generală est–vest și ideea că zidul se termină în mare sunt corecte, scara și detaliile sunt distorsionate: zidul funcționează mai degrabă ca frontieră simbolică a lumii cunoscute decât ca infrastructură militară reală.
Vânturile – Vântul Cap de Mort
Rozetele vânturilor (stânga sus și dreapta jos) nu sunt doar niște diagrame, ci portrete ale forțelor invizibile care afectează lumea prin influența lor. În ambele colțuri, în poziția nord–nord-vest, apare un vânt unic, albastru, cu chip sever, aproape scheletic cu o cruce pe frunte. Textul îl descrie ca aer cald și umed, aducând furtuni pe mare, ploi torențiale, boli pentru oameni și animale, împiedicând virtutea și punând presiune pe corpuri. Monte îl plasează de două ori identic, ca o prezență amenințătoare, un semnal de alarmă pentru navigatori. Vânturile devin astfel personaje, simboluri ale capriciului naturii, iar tradiția cartografiîcă a rozelor vânturilor capătă aici o notă de avertisment și gravitate.
Roza Vânturilor
Vorago – Vârtejul/Vortexul Marin
Un ochi atent, va descoperi un detaliu foarte interesant marcat pe hartă, localizat în largul coastelor Norvegiei. Este un vortex, un vârtej marin foarte mare, care nu este ilustrat acolo la întâmplare pentru că îl găsim și pe alte hărți vechi. Acest vârtej uriaș nu e o fantezie, ci rezultatul observațiilor marinarilor acumulate în timp. Vorbim despre faimosul Moskstraumen, un fenomen real atât de puternic încât a intrat în legendă și a dat lumii cuvântul „maelström”. Cartografii de odinioară au îmbinat știința, experiența și mitul, marcând pe hartă un pericol autentic al mării. Astăzi știm că acolo există într-adevăr vortexuri marine majore, ceea ce confirmă acuratețea anumitor reprezentări cartografice vechi de sute de ani. În acest context, deschidem o mică paranteză pentru iubitorii de mistere, ca să pregătim finalul primei părți într-o notă de suspans!
Se pare că Norvegia rămâne un soi de magnet pentru fenomene stranii de tip vortex, nu doar marine ci și aeriene. În decembrie 2009, cerul Norvegiei a fost străpuns de un vortex luminos uriaș, o spirală perfectă care s-a rotit lent și a dispărut fără zgomot. Minute în șir, mii de martori au privit uimiți un fenomen uluitor ce părea a fi o scenă de film science fiction proiectată hologramic pe cer. Deși explicat ulterior ca un posibil test de rachetă eșuat, forma aproape imposibil de precisă a spiralei a rămas în memoria colectivă a locuitorilor ca un moment în care cerul a părut că deschide o poartă celestă spre alte sfere. Închidem paranteza cu o fotografie, una care valorează cât 1000 de cuvinte
Harta ca un jurnal al memoriei ancestrale
Contrar unor păreri, harta aceasta prin formă și proiecție pledează pentru un model al pământului plat și pentru geocentrism. Pământul este în centrul universului, înconjurat de continente, oceane și vânturi, într-un echilibru solemn. Soarele, planetele și constelațiile orbitează în jurul lui, iar diagramele vânturilor și ale eclipselor, subliniază această ordine cosmică. Pe inelele circulare astronomice, vedem explicit soarele orbitând în jurul Pământului, mișcări ale corpurilor cerești în modelul geocentric. Toate detaliile hărții ne arată că lumea terestră este inima universului, un punct fix în marea armonie a cosmosului renascentist. Înțelegem cartografic această pledoarie pentru viziunea clasică a lumii, care dominase Europa cu secole înainte ca heliocentrismul să prindă rădăcini.
În viziunea lui Monti, lumea nu este simplă și nu poate fi redusă doar la granițele cunoscute. Fiecare creatură, insulă pierdută sau teritoriu straniu este o expresie a realității ascunse, imaginare sau încă necunoscute. Polul Nord, cu râurile sale ”edenice”, rămâne centrul lumii vechi, insulele legendare ascund civilizații dispărute, deșerturile sunt bântuite de demoni sau ”djini”, oceanele sunt locuite de leviathani înfricoșători, iar văzduhurile scrutate de pterodactili, păsări gigant care răpesc și poartă-n ghiare elefanți.
Întrebarea firească la finalul primei părți a materialului, se rostește de la sine. Dacă dincolo de geografie, lumea înfățișată de Monti nu este doar una imaginară, ci un tablou care surprinde frânturi ale unei lumi reale de mult apusă? Dacă cei din vechime încă își aduceau aminte, iar noi cei de acum suntem cei care au uitat? Dacă...
Va urma
Sursa foto detalii hartă: Arhiva digitală hartiromania
Link harta lumii Urbano Monte high rez. pentru cei care vor să exploreze la nivel de claritate și detaliu ”minunățiile” acestei bijuterii cartografice;