Excepționala Hartă a Regiunilor Polare și a Expedițiilor Legendare – 1598

V-ați întrebat vreodată cât de important trebuie să fi fost cineva încât să fi dat post-mortem numele unei străzi? Iar asta e valabil la nivel local într-un oarecare oraș. Dar să dai numele unei mări care apare pe toate atlasele lumii și a unei insule cu munți înalți și ghețari dintr-un arhipelag, cum sună asta? Unii miliardari își cumpără o insulă cu sume astronomice și nu au garanția că le va purta numele după moartea lor.

Viața acestui om pare o regie de film, iar aventurile sale sună aproape incredibil. A preluat visul vechilor navigatori și a sperat la o descoperire legendară. N-a fost să fie, nu în timpul vieții sale. A pierdut totul: oameni, corăbii, bani, faimă, încredere și în final propria viață. A lăsat însă posterității un model de ambiție, curaj, viziune și determinare. A inspirat generații de exploratori polari de-a lungul timpului și a devenit erou național în țara sa.

Harta pe care ne-a lăsat-o moștenire a devenit un soi de Biblie pentru toate explorările și cartografierile ulterioare ale Arcticii, în special celor dedicate căutării Pasajului de Nord-Est, făcând-o una dintre cele mai importante opere cartografice ale perioadei sale. La sfârșitul secolului al XVI-lea descoperirea acestui pasaj supranumit ,,Strâmtoarea Anian” era un scop în sine de-o importanță covârșitoare. Această rută maritimă rapidă trebuia să lege Europa de China și Indii, evitând lungul drum prin Africa sau America de Sud. Ipotetica trecătoare arctică avea o miză comercială și cartografică uriașă.

Temerarul nostru explorator olandez, pe numele său Willem Barents, este cel care a dedicat 3 expediții acestui obiectiv măreț și aproape imposibil de atins cu tehnica de navigație a timpului său. Nu a renunțat după două eșecuri și a pornit a treia oară spre unul dintre cele mai periculoase locuri din lume. A rămas aproape 100 de zile captiv pe o insulă între ghețuri. Focul trebuia ținut aprins permanent în mica cabană improvizată, folosind lemn de la nava blocată în gheață. Pe o parte aproape luau foc iar pe cealaltă înghețau, atât de frig era. Ghețuri eterne, luni nesfârșite de noapte, friguri cumplite, urși polari fioroși înfometați și boli nemaiîntâlnite, foame, depresii, abandon și halucinații.

Zilele treceau greu, iar primăvara era tare departe. Moartea pândea și le dădea târcoale. Se povestește că doi dintre marinari au fost prinși de urșii polari și târâți în întunericul nopții polare, unde au fost mâncați de vii. Oribilă moarte, partea cea mai urâtă era să rămâi viu destul de mult pentru că ursul polar începe cu părțile moi și nu se grăbește. Urletele îndurerate ale celor mâncați s-au auzit în noapte și i-au bântuit pe cei care au supraviețuit. Pentru a nu muri de foame sau pentru a nu ajunge la canibalism, restul echipajului s-a mobilizat și au reușit până la urmă cu greu să omoare un urs.

Carnea lui i-a salvat, dar pe unii i-a condamnat la suferințe și dureri. Cei care au avut ghinionul să mănânce ficatul ursului, au avut grave probleme de sănătate. Consumul ficatului de urs polar a provocat intoxicație cu vitamina A și suferințe extreme cu simptome și dureri atroce. Până la urmă calvarul s-a sfârșit atunci când, după luni întregi care păreau ani, soarele a dezghețat parțial apele, făcându-le din nou navigabile. În mod paradoxal, liderul, neînfricatul Barents, a supraviețuit iernii extreme, dar a murit în timpul întoarcerii pe drumul spre casă. Aventura s-a terminat tragic, dar ecoul ei s-a reverberat pozitiv odată cu trecerea timpului, care avea să scoată la iveală noi surprize, exact ca într-un scenariu de film.

După mai bine de două secole și jumătate de tăcere arctică, cabana lui Willem Barents a fost redescoperită ca o adevărată capsulă a timpului. În 1871, vânătorul de foci norvegian, Elling Carlsen, a dat peste adăpostul de lemn ridicat de echipajul lui Barents pe țărmurile înghețate ale insulei Novaya Zemlya. Frigul permanent al nordului conservase aproape intact lumea unor oameni care își așteptaseră salvarea la marginea cunoscută a lumii: hărți, instrumente, cărți, note scrise de mână, obiecte, toate reale și intacte. Nu au apărut povești noi spectaculoase, ci ceva poate mai impresionant: dovada materială că jurnalele lor spuneau adevărul. Lemnul cabanei, uneltele și notițele lui Barents și ale lui Heemskerck au confirmat, după peste 270 de ani, fiecare pagină scrisă la lumina slabă a focului. Explorarea nu mai era doar o poveste poate exagerată. Devenise realitate, una înghețată și perfect conservată, așteptând să fie citită din nou.

Harta pe care a conceput-o exploratorul și cartograful Barents, rămâne însă un testament vizual unic, care povestește despre curaj, jertfă și puterea de a nu renunța la vis, nici măcar în fața morții. Această bijuterie cartografică a fost una dintre cele mai importante ale epocii sale și suscită fascinație și interes până în zilele noastre. Este foarte apreciată de colecționari, deși de obicei se găsește necolorată și într-o stare nu foarte bună.

Hartiromania are o surpriză pentru toți pasionații de frumos, artă, cartografie și istorii incredibile. Pentru cei care iubesc spiritul de aventură, misterul, istoria din spatele narativei și ideea motivațională care ne reamintește faptul că ,,viața bate filmul”. O copie după cel mai frumos exemplar păstrat al hărții a fost, în sfârșit, ,,restaurat” conform principiilor care ne ghidează să vă oferim hărți superbe, numai bune de înrămat și va fi disponibil în curând la comandă pe site-ul nostru.

Detalii ale reproducerii expuse aici au la bază un exemplar superb, care are culori magnifice și se află într-o stare bună. Excepțională grafic și restaurată digital (redimensionată, colorizată, retușată, adnotată) și frumoasă artistic (animată de balene, foci, monștri marini, reni, roze ale vânturilor și corăbii), importantă cartografic (trasee de navigație, obstacole, coordonate, poziții solare de orientare, două descoperiri noi, Insula Spitsbergen/Het Nieuwe Land și Insula Urșilor/T'veere Eylandt) și misterioasă (două insule fantomă, o trecătoare mult visată - Strâmtoarea Anian, un munte magnetic legendar și un vortex marin) Harta Regiunilor Polare și a Expedițiilor Legendare este cadoul nostru pentru anul nou 2026!

 Din toată mulțimea de hărți aflate în arhiva digitală pe care o deținem, aceasta este cea care ne-a inspirat în mod special. Povestea incredibilă a lui Barents și a hărții sale a dat naștere viitorului nostro Motto, pe care în curând îl veți găsi asociat cu hartiromania.

„Poveștile adevărate-s mai faine decât cele inventate, iar hărțile reale mai tari decât cele virtuale”