Transilvania 1603

Trei cartografi erudiți, o singură moștenire

Johannes Honterus, brașovean și umanist, a fost pionier în domeniul cartografiei românești, realizând în 1532 prima hartă dedicată exclusiv Transilvaniei. Lucrarea sa inedită și revoluționară pentru spațiul românesc la acea vreme, a transformat un colț de lume prea puțin cunoscut, într-o realitate geografică recunoscută în întreaga Europă, lăsând o amprentă de neșters în istoria cartografică națională.

Această hartă a Transilvaniei din secolul al XVI-lea este rezultatul unui proces cartografic cumulativ, desfășurat pe parcursul a aproape patru decenii, la care au contribuit Johannes Honterus, Johannes Sambucus și Abraham Ortelius, fiecare având un rol distinct și clar delimitat. În epocă, era o practică acceptată ca tinerii umaniști să preia, copieze și adapteze lucrările predecesorilor, mai ales când acestea erau considerate modele cartografice. Sambucus însuși menționează influența lui Honterus în scrierile sale. Apoi, Sambucus și Ortelius au făcut parte din aceeași rețea umanistă europeană și este documentat că se cunoșteau și au fost în contact, direct sau prin corespondență.

Ortelius utiliza frecvent lucrările savanților contemporani, pe care le menționa ca surse, iar Sambucus era recunoscut ca autor al unei versiuni a hărții Transilvaniei derivată din Honterus. Ortelius a preluat în mod firesc harta lui Sambucus, în deplin acord cu practicile curente, informale și considerate legitime ale colaborării intelectuale din epocă.

(1498–1549), umanist și cartograf originar din Brașov, este creatorul primei hărți tipărite dedicate exclusiv Transilvaniei, publicată în 1532 la Basel sub titlul Chorographia Transylvaniae. Această hartă fixează pentru prima dată conturul teritorial al Transilvaniei ca entitate distinctă și stabilește structura fundamentală a reprezentării cartografice: rețeaua hidrografică, principalele lanțuri montane și sistemul așezărilor. Modelul lui Honterus constituie baza tuturor reprezentărilor ulterioare.

Johannes Sambucus

(1531–1584), umanist, istoric și medic imperial, realizează în 1566 o versiune revizuită și corectată a hărții lui Honterus, publicată la Viena. Sambucus nu creează o hartă nouă, ci actualizează și rafinează datele existente, folosind informații administrative și geografice mai recente. El îmbunătățește proporțiile, poziționarea localităților și coerența toponimică, creând forma matură, științific stabilizată, a hărții Transilvaniei.

Abraham Ortelius

(1527–1598), cartograf și editor din Anvers, nu este autorul hărții, dar joacă rolul decisiv în consacrarea ei internațională. În 1570, el include harta Transilvaniei, sub titlul Transylvaniae Descriptio, în Theatrum Orbis Terrarum, primul atlas modern al lumii, menționând explicit autoritatea lui Sambucus. Ortelius nu intervine asupra conținutului cartografic, geografia rămâne identică, însă regravează harta, o integrează într-un limbaj vizual unitar și o înzestrează cu un cartuș ornamental și o prezentare grafică specifice atelierului său. Colorarea, atunci când există, este ulterioară și nu face parte din actul cartografic propriu-zis.

Astfel, Honterus este creatorul hărții, Sambucus este revizorul și corectorul ei științific, iar Ortelius este editorul care o consacră definitiv, transformând harta Transilvaniei într-un standard cartografic european prin includerea sa în primul atlas al lumii.

Ediția celebră din anul 1603

Harta Transilvaniei face parte dintr-o ediție târzie, postumă (1603) a atlasului Theatrum Orbis Terrarum, tipărită la Anvers de Jan Baptist Vrients, care preluase plăcile după moartea lui Ortelius. Această ediție amplă, matură și completă, reunește Theatrum (atlasul propriu-zis), Parergon (supliment cu hărți istorice ale lumii antice) și Nomenclator (index alfabetico-geografic al numelor de locuri din atlas) și reflectă forma definitivă a atlasului, iar harta Transilvaniei este o a doua versiune tipărită, cu diferențe de text în cartuș față de prima ediție. Comparativ cu edițiile anterioare, cea din 1603 este specială prin amplificarea conținutului, corecturile și completările aduse, integrarea Parergon și Nomenclator și rafinamentul grafic, motiv pentru care poate fi considerată versiunea celebră a atlasului Theatrum Orbis Terrarum.

Harta în original are dimensiunile de aproximativ 44 cm lățime și 32 cm înălțime fiind o gravură în aramă colorată manual, realizată de Ioannes Sambucus Pannonius la Viena în 1566. Această hartă a Transilvaniei și a regiunilor adiacente cuprinde şi părți din Valahia, la sud-est, şi din Moldova, la nord-est. Sunt schiţate formele de relief, apele şi localitățile importante, cu unele erori de localizare. Redarea Munților Carpați și a numeroaselor așezări demonstrează nivelul ridicat de detaliu al gravurii.

Compoziție și tehnică

Harta este realizată prin gravură pe cupru tipărită pe hârtie, tehnică reprezentativă pentru cartografia secolului al XVI-lea. Exemplarul este frumos colorat, accentul fiind pus pe finețea liniei și pe detaliul grafic utilizat pentru redarea elementelor geografice. Textul și toponimia sunt în mare măsură în limba latină, limba savantă a epocii, iar harta este însoțită de o scară grafică. Utilizarea preponderent a limbii latine, indică publicul cultivat căruia i se adresa mesajul și funcția sa științifică.

Stil și caracteristici

Harta Transilvaniei reflectă pe deplin stilul cartografic renascentist, caracterizat printr-o combinație de rigoare geografică și elemente decorative. Titlul este plasat într-un cartuș ornamental central, frumos colorat și decorat, conform gustului artistic al vremii. Orientarea hărții este convențională, cu nordul în partea superioară.

Subiect și conținut

Reprezentarea se concentrează asupra regiunii Transilvania, teritoriu care corespunde în mare parte spațiului central al României de astăzi. Sunt indicate principalele lanțuri muntoase, în special Carpații, reliefați vizual pentru a sublinia caracterul accidentat al regiunii, precum și rețelele hidrografice, orașele și așezările fortificate. Densitatea toponimelor reflectă realitățile politice, culturale și administrative ale sfârșitului secolului al XVI-lea.

Context cultural și istoric

Abraham Ortelius, una dintre figurile centrale ale cartografiei europene, a realizat această hartă pe baza celor mai bune surse disponibile în epocă, integrând-o într-un proiect editorial inovator. Theatrum Orbis Terrarum a fost primul atlas care a reunit în mod sistematic hărți de proveniență diferită într-un format unitar, stabilind un model urmat de atlasele ulterioare. Harta Transilvaniei reflectă interesul Europei renascentiste pentru cunoașterea și cartografierea spațiilor din Europa Centrală și de Est, într-un context mai larg al epocii marilor descoperiri.

Opera lui Ortelius a avut un rol esențial în difuzarea cunoștințelor geografice și culturale, atlasul său devenind un instrument de referință pentru savanți, cărturari și exploratori. Includerea Transilvaniei în această lucrare subliniază importanța strategică și culturală a regiunii în imaginarul european al epocii.

Cele cinci Ținuturi/Țări

Transilvania este împărţită în ţinuturi. 1. NOSTER LAND („Țara Năsăudului”) ocupă zona nord‑vestică a Transilvaniei, în jurul orașului Năsăud și al localităților săsești din actualul județ Bistrița‑Năsăud. 2. WEINLAND („Ținutul Viilor/Țara Vinului”) se află între Hogitorff și Pontstorff, în dealurile viticole nord‑vestice ale județelor Bistrița‑Năsăud și Mureș. 3. ALTLAND („Ținutul Vechi”) este situat aproximativ la mijloc între Burzenland și Weinland, în centrul geografic al Transilvaniei, o regiune colinară, iar sub această zonă apare notița Centum Colles, adică „Suta de coline”. 4. LAND VOR DEM WALDT („Ținutul dinaintea Pădurii”) se găsește deasupra orașului Alba Iulia și reprezintă zona de tranziție între dealuri și Carpați, aproximativ în județele Alba și Mureș. 5. BURZELAND („Țara Bârsei”) desemnează partea sud‑estică a Transilvaniei, centrata pe Brașov și împrejurimile sale. Aceste denumiri reflectă împărțiri istorice etno-geografice, utilizate de coloniștii sași și de către cartografii renascentiști și nu corespund unităților administrativ teritoriale moderne.

Scaunele

Pe hartă, termenul SED desemnează sedes („scaun”), unitate administrativă medievală. SED CHVK (Ciuc), KISDI (Kézdi), ORBAI (Orbai), SCEPSI (Sepsi), VEVUERHEL (Odorhei) și MARCOS (Mureș) sunt scaune secuiești, situate astăzi în județele Harghita, Covasna și estul Mureșului. SED REPS (Rupea) este scaun săsesc, localizat în nord-vestul județului Brașov.

Această reprezentare nu reflectă o enumerare completă a unităților administrative existente, ci o opțiune cartografică umanistă, menită să sublinieze unitățile autonome cu relevanță juridică și strategică în secolul al XVI-lea. Celelalte scaune săsești, cum sunt Sibiu, Brașov sau Sighișoara, nu sunt marcate cu „SED”, apărând doar prin toponimia urbană, fiind centre urbane bine cunoscute, în timp ce scaunul Rupea este singurul săsesc indicat explicit datorită poziției sale de frontieră și importanței juridice și strategice.

Orașe, ape, munți

Harta cuprinde oraşele importante, notate cu una sau mai multe denumiri în diferite limbi: Braşov, Sibiu, Alba Iulia, Cluj, Sighişoara, Medias, Turda etc. Este vizibilă rețeaua hidrografică, fiind menționate, printre altele, râurile Olt, Mureş, Cibin. Transilvania este înconjurată de munți care se deschid acolo unde trecătorile făceau legătura cu Valahia şi Moldova. Dintre ele, cea mai vizibilă este trecătoarea Turnu Roşu. Drumurile nu sunt desenate pe hartă.

Planșa este reprezentată cu o precizie remarcabilă pentru epocă. Orașul Alba Iulia spre exemplu, este redat corect în limba română, fiind însoțit de denumirile sale în maghiară (Gyulafehérvár) și germană (Weissenburg). Asemenea și Deva este scris corect românește.

În sudul Transilvaniei spre Țara Românească, primul oraș important este ”Campolongum” (Câmpulung), iar mai la sud apare ”TERGOVISCIA” (Târgoviște), scris cu majuscule pentru a sublinia rolul său de capitală a Țării Românești. Sub TERGOVISCIA apar ”Pitesi Coenobium”, o așezare monahală în zona Piteștiului, și ”Bocaretz”, corespunzător zonei Bucureștiului, ambele scrise în latină și reflectând structura politico‑religioasă și urbană a Țării Românești în secolul XVI. Bucureștiul, menționat ca Bocaretz, era atunci un târg important, cu relevanță economică și strategică, folosit ocazional ca reședință domnească temporară, dar nu era încă capitala oficială (va deveni capitală în 1659 sub domnia lui Matei Basarab).

Majoritatea localităților sunt ilustrate prin simboluri inspirate din arhitectura medievală transilvăneană, în timp ce doar câteva apar exclusiv prin denumire, cum este cazul Blajului (Blassendorff). Forma germană servește în general drept referință, iar pentru orașele mari se adaugă și variantele latine și maghiare. De exemplu Brașovul este notat de 4 ori: CORONA (latin), STEPHANOPOLIS (greco‑latin), Cronstatt (german) și Brasso (maghiar), reflectând diversitatea lingvistică și culturală a orașului în secolul al XVI-lea.

Localitățile românești sunt indicate printr-o soluție grafică distinctă, determinată de lipsa informațiilor complete. În nord-vest, pe râul Bistrița (Besstritz), sunt grupate patru semne/simboluri de oraș sub denumirea generală „Ville Walachie”. În sud, în zona montană, apar mențiuni precum „Vallis Hatzag ubi civitas Sarmissegetussa” (Valea Hațeg, fostă cetatea Sarmizegetusa) și „Humad Vaida”, probabil referindu-se la cetatea Huniazilor, folosită ca reședință voievodală. O atenție similară pentru arhitectură se observă și în zona Argeșului, unde este notată „Argiss templum” (Curtea de Argeș).

Harta include, de asemenea, informații istorico-geografice redactate în latină, elaborate de Ioannes Sambucus și inspirate de descrierile lui Stefan Broderith, care la rândul său se baza pe lucrările istoricului Antonius Bonfinius.

Cartușul de titlu explicativ extins (din partea stângă)

Cartușul din stânga al hărții, este un cartuș de titlu explicativ, distinct de cel principal central. Textul său oferă atât informații istorico-geografice, cât și date privind autorul și data sursei cartografice. Inscripția latină este: „Transilvania hanc vulgarem Transilvaniam, quæ et Panno-Dacia et Dacia Ripensis, vulgo Sibembürgen dicitur, edidit Viennæ Ao. 1566 Nobiliss. atque Doctiss. Ioannes Sambucus Pannonius.” Traducerea corectă este: „Această hartă a Transilvaniei, care este numită și Dacia Panonică și Dacia Ripensis, cunoscută în mod obișnuit sub numele de Siebenbürgen, a fost publicată la Viena în anul 1566 de nobilul și foarte învățatul Ioannes Sambucus, Pannonius.”

Mențiunea „Pannonius” nu reprezintă un nume propriu, ci un epitet umanist geografic, uzual în secolul al XVI-lea, indicând apartenența regională a autorului („din Panonia”). Cartușul subliniază astfel tradiția erudită a identificării Transilvaniei cu denumiri antice ale Daciei, precizează autorul original al hărții și anul publicării inițiale, Ortelius având doar rolul de editor și difuzor al acesteia.

Cartușul explicativ al hărții din partea dreaptă cuprinde următorul text în latină: „H. Litera in hac tabula nonnullis vocabulis adiuncta significat ea esse Hungarica” și se traduce așa: „Litera H, adăugată unor denumiri pe această hartă, indică faptul că ele sunt ungurești.” Explicația este că litera „H” funcționează ca un semn convențional. Pe hartă, toponimele marcate cu „H” sunt scrise în limba maghiară, spre deosebire de cele latine, germane sau de altă origine.

Concluzie

Harta Transilvaniei realizată de Abraham Ortelius și publicată în Theatrum Orbis Terrarum, primul atlas modern, este rezultatul unei filiații cartografice erudite, care leagă trei mari figuri ale umanismului european. La baza ei se află harta Ungariei elaborată în 1566 de Johannes Sambucus (János Zsámboky), savant renascentist maghiar, medic, istoric și cartograf, activ în cercurile academice și imperiale de la Viena. Lucrarea lui Sambucus se remarcă prin rigoare științifică și prin utilizarea critică a surselor, fiind una dintre cele mai importante reprezentări ale Europei Centrale din secolul al XVI-lea. Ortelius îl recunoaște explicit ca sursă, confirmând prestigiul și autoritatea sa.

La rândul său, Sambucus s-a sprijinit pe harta Transilvaniei realizată în 1532 de Johannes Honterus, umanist sas transilvănean, originar din Brașov, autor al primei hărți tipărite dedicate regiunii. Honterus a fost nu doar cartograf, ci și teolog, pedagog și reformator, profund implicat în viața culturală a Transilvaniei, iar harta Chorographia Transylvaniae, a pus bazele cartografiei regionale moderne prin observație directă și cunoaștere locală.

Ediția a doua a hărții lui Ortelius, identificabilă prin cartușul din dreapta cu patru rânduri de text în loc de cinci, reflectă un proces de rafinare editorială și științifică. Împreună, contribuțiile lui Honterus, Sambucus și Ortelius ilustrează modul în care cunoașterea geografică a Transilvaniei s-a construit progresiv, prin transmiterea și perfecționarea ideilor, de la observația locală la sinteza cartografică europeană.

Cine a fost Abraham Ortelius?

Abraham Ortelius (1527–1598) a fost unul dintre cei mai importanți cartografi (numărul 1 în ierarhia și preferințele hartiromania) ai secolului al XVI-lea și cel mai cunoscut autor de hărți al epocii sale. Și-a început cariera ca și colorist de hărți și a fost admis în 1547 în breasla Sfântului Luca din Anvers ca ”afsetter van kaarten” (cel care aplică culoarea pe hărți).

Activitatea sa timpurie a avut un caracter preponderent comercial, iar călătoriile întreprinse înainte de 1560 au fost legate în principal de negoț. Un moment decisiv în evoluția sa profesională a avut loc în 1560, când a călătorit alături de Gerard Mercator prin Trier, Lorena și Poitiers, experiență care a contribuit la orientarea sa către geografia științifică. Ulterior, Ortelius s-a dedicat elaborării lucrării Theatrum Orbis Terrarum, considerată primul atlas modern.

În 1564 a realizat o mare hartă a lumii (mappemonde) alcătuită din opt foi, din care s-a păstrat un singur exemplar, aflat astăzi în biblioteca Universității din Basel. A publicat, de asemenea, hărți ale Egiptului (1565), Asiei, precum și planul fortificației Brittenburg, înainte de 1570. Prima ediție a Theatrum Orbis Terrarum a apărut la 20 mai 1570 și cuprindea 70 de hărți. Până la moartea sa au fost publicate 25 de ediții, în mai multe limbi europene, iar edițiile ulterioare au fost continuate de succesorii săi.

Majoritatea hărților din Theatrum au fost realizate pe baza lucrărilor altor cartografi, Ortelius indicând explicit un număr de 87 de autori. În paralel, el a publicat suplimente cartografice (Additamentum, 1573) și lucrări de geografie istorică și antică, precum Synonymia geographica (1578), Parergon (1584) și Nomenclator Ptolemaicus. În 1575 a fost numit geograf al regelui Filip al II-lea al Spaniei. Prin aceste contribuții, Ortelius a avut un rol esențial în standardizarea și difuzarea cunoașterii geografice în Europa epocii moderne timpurii.

Altfel despre Ortelius

Abraham Ortelius nu a fost doar omul care a desenat și cartografiat lumea, ci unul dintre primii care au refuzat să și-o atribuie singur. Într-o epocă în care copierea era regula, el și-a numit sursele, transformând atlasul său într-un gest de onestitate intelectuală radicală. A înțeles devreme că cunoașterea e colectivă și a pus astfel bazele ”academice” ale promovării științifice oneste cu surse și bibliografie.

Privind hărțile, a intuit ceva periculos de adevărat pentru acea vreme, continentele păreau să se fi desprins cândva unele din altele. Cu secole înaintea dovezilor, Ortelius a văzut ruptura. Explicația lui era imperfectă, dar intuiția devastator de corectă.

În afara cartografiei, Ortelius era atras și pasionat de lumea artiștilor și a umaniștilor Renașterii. Nu privea arta doar ca pe ceva frumos, ci ca pe o formă paralelă de cunoaștere. De aceea l-a admirat pe Pieter Bruegel cel Bătrân nu ca pe un simplu pictor, ci ca pe un spirit egal, capabil să surprindă adevăruri despre lume pe care hărțile nu le puteau fixa. În același timp, Ortelius colecționa monede antice, nu din pasiune pentru rarități, ci pentru că le vedea ca pe documente condensate ale istoriei, chipuri de zei și împărați care evocau trecutul prin figuri imortalizate în metal. Printr-o corespondență vastă, schimburi de hărți, cărți și idei, el a legat între ele mințile Europei, construind o rețea intelectuală care preceda cu secole lumea modernă.

Cu toate că atlasul său a devenit un soi de bestseller, moștenirea lui reală este alta. Ortelius a fost suficient de riguros încât să fie crezut și destul de liber încât să fie vizionar, să vadă înaintea epocii sale. Nu a cartografiat doar pământul, ci într-o anumită măsură, însăși felul în care gândim și înțelegem noi astăzi lumea.