Tracia bizantină numită cândva Romania și teritoriile învecinate cu Valahia, Moldova, Basarabia și Transilvania (Valachia Interior)

Aceasta este una dintre acele hărți care stârnesc mirări și confuzii, mai ales pentru noi românii. Dincolo de frumusețea specială artistică, cromatică și caligrafică, observăm sub Bulgaria în sud-estul Balcanilor, între Marea Egee, Macedonia și Marea Neagră, localizată ,,Romania”. Nu este o eroare cartografică, deoarece vedem toate cele trei Țări Române mai sus la locul lor.

Această „Romania” nu desemnează teritoriul actualei Românii, ci moștenirea bizantină a zonei care fusese cândva parte a Imperiului Roman de Răsărit. În epoca bizantină, grecii și occidentalii numeau cândva imperiul Romania (Țara romanilor), iar locuitorii săi se considerau rhomaioi (romani). Cartografii venețieni ai Renașterii, printre care și Gastaldo, au preluat acest uz istoric referindu-se la „Romania”, ca la Thracia și Macedonia bizantină, parte a fostului Bizanț. Așadar, poziționarea „Romaniei” sub Bulgaria, reflectă tradiția bizantino-occidentală a numelui.

Această frumoasă hartă colorată originală a Europei de Sud-Est și a Balcanilor, include țări/teritorii precum, Valahia, Moldova, Basarabia, Podolia, Syrfia și Sagora, adică Dobrogea (Syrfia, nordul cu delta, adică Σύρϕοι/Syrphoi ”locul muscoilor” și Sagora, probabil zonă după podișul din sudul Dobrogei – podișul Negru-Vodă), Romania (Tracia), Bulgaria, Servia (Serbia), Dalmația (Croația și parțial Muntenegru), Bossina (Bosnia și Herțegovina) și părți ale Macedoniei, Anatoliei, Ungariei si Transilvaniei (Valachia Interior).

Harta este cuprinsă în Theatrum Orbis Terrarum al lui Ortelius, care este considerat primul Atlas modern și se bazează pe harta cu două foi a zonei Dunării realizată de Jacobo Castaldi în 1559 și pe harta extinsă pe patru foi a Europei de Sud-Est din 1560. Printre ornamentele decorative se numără un cartuș mare, frumos elaborat cu scală de distanță și păsări cocoțate de o parte și de alta. Cartușul decorativ din partea stângă a hărții este foarte detaliat, prezentând motive clasice și elemente heraldice și mai include titlul hărții, numele autorului și data creării.

Stilul hărții este caracteristic operei lui Ortelius, care a combinat precizia științifică a vremii cu măiestria artistică (vedem o balenă impresionantă care țâșnește din mare și o corabie cu două bărci foarte realist reprezentate), ceea ce reflectă interesul renascentist pentru antichitatea clasică și geografie.

Harta reflectă realitățile geopolitice de la sfârșitul anilor 1500, o perioadă marcată de expansiunea Imperiului Otoman în sud-estul Europei. Reprezentarea detaliată a regiunilor evidențiază importanța strategică a acestor teritorii în acea perioadă.

Atlasul lui Ortelius a fost revoluționar, fiind printre primele care au compilat sistematic hărți din diverse surse, standardizându-le într-o colecție coerentă. Includerea acestei hărți în atlas subliniază importanța Balcanilor în istoria europeană și dedicarea lui Ortelius pentru documentarea lumii cunoscute.

Harta include inscripții în limba latină, ceea ce indică natura științifică a lucrării și publicul țintă al acesteia, format mai ales din europenii cu studii superioare. Precizia geografică este redată de Scara de 1:2.500.000, care sugerează o concentrare mai degrabă pe detalii regionale decât locale, oferind o imagine de ansamblu asupra geografiei zonei.

Această hartă este un document istoric important, care reflectă cunoștințele cartografice și sensibilitatea artistică din perioada târzie a Renașterii. Documentul servește atât ca referință geografică, cât și ca artefact cultural, ilustrând intersecția dintre artă, știință și istorie în secolul al XVI-lea. Lucrarea face parte dintr-un atlas celebru, care a jucat un rol important pentru cultivarea cunoștințelor geografice în această perioadă, contribuțiile lui Ortelius punând bazele cartografiei moderne.