Harta Moldovei în timpul domniei lui Ștefan cel Mare Voevod, cu Basarabia, Pocuția și organizarea în 23 de județe

Mare a fost Ștefan, nu la stat ci în fapte și viziune, care l-au dovedit a fi un adevărat împărat al creștinătății, dar mare a fost și Moldova sub stăpânirea sa. Șaisprezece dintre cele 23 de județe din cuprinsul hărții, își vor păstra denumirile istorice peste 400 de ani și vor figura cu același statut repartizate în diferite regiuni (Moldova, Basarabia, Bucovina) în cadrul României Mari atunci când aceasta a fost organizată doar pentru câțiva ani într-o formulă administrativă cu 76 de județe.

Județele Iași, Roman, Vaslui, Tutova, Tecuci, Putna, Covurlui, Fălciu și Neamțu vor rămâne istoric în Moldova. Orhei, Soroca, Hotin, Tighina (ca reședință a județului Bugeac pe hartă) și Cetatea Albă vor ajunge în Basarabia. Cernăuți și Suceava vor ajunge în Bucovina. Ediția actuală este regândită grafic, dar fidelă cartografic unui original din anul 1923.

Harta conține informații, note, ani, simboluri și marcaje relevante notate și localizate grafic. Trebuie menționată subîmpărțirea administrativă în Țara de jos, Țara de sus și Basarabia precum și notarea celor 23 de județe alocate fiecărei țări în parte.

Hotarul țării, reședințele de județ, punctele strategice înălțate, localitățile unde Ștefan cel Mare a purtat război, precum și fortificațiile, cetățile, curțile domnești cu biserici, alături de toate celelalte biserici zidite de el sunt trecute pe hartă.

Este interesantă prezența Sfântului Munte Athos în cadrul hărții, jos în dreapta legendei. Aceasta se datorează ctitoriilor importante realizate acolo de domnitorul român. Observăm, menționarea mănăstirii Zograf (Zografu) care a fost zidită de Ștefan cel Mare (a refăcut-o aproape integral între anii 1466-1502).

Pe harta peninsulei, distinct de semnul „biserică construită de Ștefan”, în dreptul mănăstirii Zograf apare un cerc, adică simbolul pentru „punct strategic” și notarea „turn pentru corăbii” (arsanaua sau portul) care a fost zidit tot de către domnitorul moldovean. În estul hărții remarcăm Stema Moldovei și mențiunea că a fost publicată cu binecuvântarea Episcopului Hușilor, Conon Arămescu-Donici. Acesta a fost ales Episcop în anul 1902 și apoi Mitropolit-Primat în 1912.

La vest harta se echilibrează grafic cu portretul lui Ștefan cel Mare și notarea anilor săi de domnie. Pe lângă farmecul acestor elemente istorice se remarcă hotarul țării, dar și marcajul coloristic al vecinătății cu Galiția (în 1349 a fost cucerită de poloni iar din 1352 a fost inclusă în componența Poloniei), cu Podolia (regiune istorică unde românii au fost cândva băștinași iar apoi doar majoritari, stăpânită mai pe urmă pe rând de către poloni, turci, prusaci, ruși și apoi din nou de polonezi), cu Lituania precum și cu Transilvania (care menționează „Trei Scaune”) și Muntenia.

Bogăția impresionantă de informații a legendei și citatul colosal despre marele domnitor, întregesc imaginea istorică originală a hărții.