Fabuloasele creaturi hibride ale Daciei: Grifonul Lup și Dragonul Dacic

Pe uimitoarea matriță antică descoperită la Sarmizegetusa Regia (despre care am povestit în materialul anterior), sunt înfățișate și multiple reprezentări ale unui animal fantastic misterios. Este vorba despre grifon, în toate cele 3/4 înfățișări diferite acceptate ale sale. Dacă primele două, grifonul leu (cu sau fără coarne) și grifonul vultur (cu sau fără barbișon), sunt cunoscute și larg răspândite în artă, literatură, arhitectură și mai ales în cartografie, a treia tipologie este una foarte specială și rară.

Emblematica matriță de bronz de la Grădiștea de Munte, artefact unic în lume, înfățișează grifonul în diferite ipostaze și sub diverse înfățișări. Înainte de a le analiza, trebuie mai întâi să înțelegem ce sunt grifonii. Animale fabuloase, grifonii au o foarte lungă istorie imagistică comună mai multor culturi și mitologii încă din antichitate, fiind asociați unor teritorii geografice îndepărtate şi mai ales imaginare sau legendare.

Grifonul este o creatură mitologică cu înfățișare hibridă, având de obicei corp de leu cu aripi de vultur și cap de leu sau cap de vultur.. El îmbină forța și curajul leului cu ascuțimea privirii și puterea de zbor a vulturului, fiind considerat un paznic al comorilor, un simbol al vigilenței și puterii. Este un prădător feroce, puternic și agresiv implicat în scene de luptă cu alte animale, oameni sau creaturi, așa cum se poate observa din reprezentările sale, de-a lungul istoriei diferitelor forme de arte vizuale, decorative, zoomorfe sau heraldice (pictură, ceramică, basorelief etc.).

Simbol al teritoriilor necunoscute învăluite în mister și străjer redutabil al aurului și gardian al comorilor, prădător de elită, grifonul rămâne unul dintre cele mai emblematice animale fantastice care a traversat memoria veacurilor. Dar, pe lângă grifonul leu și grifonul vultur, pe matrița de la Sarmizegetusa, vedem ceva inedit, prezența grifonului lup în diferite ipostaze.

Grifonul lup

Grifonul lup este o variațiune rară a creaturii mitologice, are trăsăturile și silueta lupului, aripi de vultur și coadă de leu și este specific pentru spațiul nord-pontic dacic. Spre deosebire de grifonii vultur sau grifonii lei, care apar pe un areal larg în arta antică, grifonul lup este considerat ca fiind specific pentru spațiul nostru geografic.

Lupul înaripat este prezent pe matriță în interiorul a patru medalioane circulare, în poziții care au formă de S. Este văzut din profil, dar și în alte câteva reprezentări, precum și în două chenare dreptunghiulare poziționate față în față. Lupul este până la urmă animalul simbolic care leagă grifonul lup, de o altă creatură fantastică prezentă în cultura războinică a dacilor. Este vorba de dragonul dacic (draco). Aceasta este o legătură foarte interesantă care nu a prea fost analizată, așa că vom ”sparge noi gheața”!

Pentru daci, lupul era mai mult decât un animal, reprezenta un simbol al identității, al forței, al sacralității și al trecerii. El apare hibridizat, atât în dragonul dacic, cât și în grifonul lup, semn că lupul era perceput ca o ființă de graniță între lumi, purtătoare a unei presupuse puteri supranaturale. Dragonul transformă lupul într-un stindard viu al războiului, iar grifonul lup îl ridică la rang de străjer mitic. Până și tradiția care îl numește pe Sfântul Andrei „apostolul lupilor”, sugerează continuitatea acestui simbol într-un spațiu unde lupul, a fost din vremuri imemoriale o emblemă spirituală.

Draco - Dragonul Dacic

Dragonul/balaurul este un simbol puternic și emblematic, care e atestat ca stindard militar al dacilor, mai ales pe Columna lui Traian din Roma antică, unde apare în mai multe scene reprezentând războaiele daco-romane (101–106 d.Hr.). Dragonul avea un cap de lup turnat din metal (bronz, argint) la vârf și un corp lung și serpentiform (balaur/șarpe) din material textil sau piele, care, umflat de vânt, semăna cu un dragon și producea un șuierat intens creat de curentul de aer. Era folosit pentru a inspira curaj propriei armate și a speria inamicul (inclusiv caii acestora). Inteligența lupului combinată cu forța dragonului, o simbioză fascinantă!

Este interesant de observat că, atât grifonul lup reprezentat artistic, cât și capul de lup al dragonului, se leagă de importanța lupului ca simbol totemic pentru popoarele din zona carpato-danubiană. Lupul era din vechime asociat cu forța, vigilența, inteligența și identitatea războinică a dacilor.

În ambele cazuri, combinația de elemente reale (lup) cu unele supranaturale sau imaginare, sugerează un mod arhaic de a transmite ideea de putere, protecția și caracterul sacru al animalului, fie într-un context militar (draco), fie într-un mod vizual, artistic și simbolic (grifon-lup). Rolul protector este important pentru ambele animale fantastice, protecție spirituală a trupelor militare în cazul dragonului și protecție a comorilor și bogățiilor ascunse. Nu este cazul acum să vorbim despre fabuloasele comori tăinuite ale dacilor, vom face asta într-un episod dedicat hărții supranumită ”Harta comorii lui Decebal”, care este disponibilă pe hartiromania.ro.

În plan simbolic și spiritual, ambele creaturi fantastice împărtășesc și reflectă importanța lupului ca reper central al identității și puterii dacilor. Atât dragonul, c/ât și grifonul lup sunt creaturi mixte, iar această hibridizare nu este decorativă, ci una simbolică, ea exprimă trecerea dintre lumi. Prin combinarea lupului cu elemente fantastice, aceste figuri sugerează legătura dintre natural și supranatural, dintre viață și moarte, într-o spiritualitate marcată de credința în nemurire. Lupul devine astfel un mediator al acestei treceri, reflectând lipsa fricii în fața morții și convingerea dacilor că moartea nu este un sfârșit, ci o transformare, o transfigurare și trecere spre veșnicie.

Draco, stindardul de luptă al dacilor nu a dispărut, a fost preluat de romani după cucerirea parțială a Daciei, integrat în legiunile imperiale și perpetuat, devenind un simbol militar de succes în tot Imperiul Roman până târziu în Evul Mediu, ducând mai departe amintirea unor războinici legendari.

Sursa foto grifoni:

MATRITA DE BRONZ DE LA SARMIZEGETUSA REGIA. Gelu A. Florea (Coordonator). Editura MEGA. Cluj- Napoca. 2015

Sursa foto draco:

Arhiva foto internet