Universalis Tabula Iuxta Ptolemaeum - Harta lumii după Ptolemeu

Pentru a înțelege originea hărții este absolut necesar să cunoaștem contextul istoric în care a fost creată. La începutul secolului al II-lea mari imperii stăpâneau lumea antică. În est, Imperiul Han și-a consolidat puterea și s-a extins în Asia Centrală, exportând mărfurile sale prețioase de-a lungul Drumului Mătăsii. În India, Imperiul Kushan avansa tot mai mult în subcontinent, creând un amestec unic de culturi elenistice, indiene și persane. În vest, Imperiul Roman se afla la apogeu. Legiunile împingeau granițele tot mai departe, în timp ce imperiul se bucura de o lungă perioadă de pace și prosperitate - Pax Romana, care le permitea romanilor câștiguri importante și păstrarea monopolului asupra rutelor comerciale care legau Orientul de Mediterana.

Într-adevăr, aceasta a fost „Epoca Imperiilor”, o perioadă fără precedent de optimism, cercetare și creștere pentru toate marile puteri care stăpâneau vastele teritorii ale Eurasiei. Era un teren fertil pentru schimbul de oameni, idei și cunoștințe. Prin urmare, nu este de mirare că una dintre cele mai faimoase hărți ale antichității, dar și ale istoriei în general, harta lumii a lui Ptolemeu, a fost realizată în această perioadă.

Universalis Tabula Juxta Ptolemaeum este un document esențial pentru înțelegerea istoriei cartografiei deoarece reprezintă o punte intelectuală între epoci, între gândirea clasică și cea renascentistă, arătând modul în care savanții din secolul al XVI-lea au reînviat cultura clasică și s-au reangajat în studiul textelor antice.

Opera lui Ptolemeu, după redescoperirea sa în timpul Renașterii, a avut o influență considerabilă. Primii exploratori europeni, precum Cristofor Columb și Vasco da Gama, au folosit informațiile geografice și calculele lui Ptolemeu ca referință pentru călătoriile lor, deși estimarea subdimensionată a lui Ptolemeu privind circumferința Pământului a întărit în mod eronat ideea unei călătorii scurte spre vest către Asia.

Universalis Tabula Juxta Ptolemaeum este o hartă a lumii din epoca Renașterii, creată de Gerard Mercator și bazată pe lucrarea geografică a savantului greco-roman Claudius Ptolemeu din secolul al II-lea. Pentru a o înțelege, trebuie să se ia în considerare contextul istoric al creării sale, scopul său și viziunea asupra lumii pe care o reprezintă. Pentru Mercator, recrearea exactă a operei lui Ptolemeu a fost mai mult decât un exercițiu istoric. El a publicat-o alături de hărțile sale mai moderne pentru a ilustra progresul înregistrat în cartografie de-a lungul timpului.

Harta pe care o analizăm este a doua versiune revizuită a lumii ptolemaice realizate de Mercator. Marginile au fost regravate și includ acum o friză cu figuri alegorice reprezentând cele patru elemente: Focul (Zeus), Aerul (Hera), Apa (Neptun) și Pământul (Gaia), în locul ramei cu ornamente și capete ale vânturilor din edițiile anterioare. Aici putem vorbi despre o veritabilă reconstrucție renascentistă a unei lucrări antice. Harta a fost creată de Gerardus Mercator în 1578 pentru ediția sa după Geografia lui Ptolemeu. În loc să realizeze o hartă contemporană, el a urmărit să recreeze cu acuratețe viziunea lui Ptolemeu asupra lumii din secolul al II-lea, deoarece credea că toată cunoașterea trecutului este esențială pentru înțelegerea stării actuale a geografiei.

O caracteristică importantă, preluată din opera originală a lui Ptolemeu, este utilizarea unui sistem de grilă bazat pe latitudine și longitudine. Această abordare științifică a cartografierii, care permite trasarea precisă a locațiilor, a reprezentat o schimbare semnificativă față de formele anterioare, mai puțin sistematice, de cartografie europeană, de tipul Mappae Mundi.

La fel ca multe alte opere din antichitate, harta lumii lui Ptolemeu a ajuns până la noi sub forma unei copii medievale. Deși mai puțin detaliată decât originalul, această hartă a rămas autoritatea supremă timp de mii de ani, deoarece nici un alt cartograf occidental nu a reușit să-i depășească pe autorii antici. Columb și Magellan au folosit harta atunci când au pornit în călătoriile lor istorice, declanșând era explorărilor. Când cineva a depășit în sfârșit aceste limite, lucrările care au urmat au îmbunătățit ideile lui Ptolemeu, în loc să le respingă, iar curiozitatea umană i-a împins pe noii exploratori tot mai adânc în Terra Incognita.

Claudius Ptolemeu, sau Ptolemeu (aproximativ 100 – 170 e.n.), a pus bazele celebrei hărți a lumii. Cu toate acestea, renumitul astronom, matematician și geograf nu a fost creatorul, ci autorul hărții. În schimb, Agathodaemon din Alexandria a fost creditat ca fiind creatorul hărții. Folosind toate cele opt cărți ale Geografiei lui Ptolemeu, Agathodaemon a descris întreaga lume antică cunoscută de romani. Atât Agathodaemon, cât și Ptolemeu au trăit în Alexandria în secolul al II-lea e.n. Poate că au și colaborat, întrucât Alexandria era centrul intelectual al lumii greco-romane.

După cucerirea lui Alexandru cel Mare și formarea regatelor elenistice în secolul al IV-lea î.Hr., orașul de pe Nil a devenit un centru intelectual și științific, un loc de întâlnire al celor mai mari minți ale lumii antice. Situația a rămas neschimbată după anexarea Egiptului de către romani în anul 30 î.e.n. Marea Bibliotecă din Alexandria era un vast depozit de cunoștințe antice, cuprinzând între 200.000 și 700.000 de volume, ceea ce o făcea echivalentul internetului pentru lumea antică. Era locul ideal pentru realizarea hărții lumii lui Ptolemeu.

Harta noastră prezintă lumea cunoscută, sau oikoumenē, așa cum era înțeleasă în Imperiul Roman în secolul al II-lea. Aceasta include zone de la Insulele Canare până în China și Asia de Sud-Est. În Europa nu avem cum să nu observăm la gurile Dunării, Dacia impozantă iar sus în nord în teritoriile necunoscute ”Hyperborei montes”. Cu toate acestea, America și alte descoperiri ulterioare sunt complet absente, reflectând limitele cunoștințelor antice.

Distorsiuni geografice semnificative sunt în mod firesc vizibile. Datorită datelor inexacte de care dispunea Ptolemeu, harta conține anumite erori. De exemplu, subcontinentul indian este sever trunchiat, iar Taprobana (vechiul Sri Lanka) este reprezentat ca o insulă supradimensionată. Oceanul Indian este prezentat fără ieșire la mare. Masă continentală care leagă Africa de Est de Asia de Sud-Est este numită Terra Incognita - „țara necunoscută” ce leagă coasta de sud-est a Africii de Peninsula Malacca/Malaia, făcând imposibilă navigarea de la Atlantic la Oceanul Indian. Acest „secret” a fost demascat de exploratori portughezi precum Vasco da Gama la sfârșitul secolului al XV-lea.

Doar partea de nord a Africii este reprezentată, cu Nilul care se revarsă din lacurile gemene situate la sud de Ecuator, în zona Lunae montes (Munții Lunii sunt locul de unde se credea că izvorăște Nilul). Acest detaliu, precum și orientarea generală nordică a Africii, provin din cunoștințele limitate ale antichității. O analiză modernă sugerează că erorile din geografia originală a lui Ptolemeu, în special din Cartea 8, s-ar putea să nu se datoreze unor simple greșeli, ci unei încercări de a face hărțile mai convenabile pentru astrologi. Erorile de longitudine și rotunjirea datelor par să servească mai degrabă acurateței astrologice decât celei geografice.

Detaliată, dar imperfectă: În ciuda faptului că se baza pe date antice, harta era foarte detaliată pentru vremea aceea, conținând informații despre mii de locații. Cu toate acestea, descrierile se bazau pe o combinație de rute comerciale precise și relatări orale imprecise, ceea ce a dus la o combinație de acuratețe și inexactitate.

Viziunea geocentristă a lui Ptolemeu

Ptolemeu, în acord cu gândirea biblică și spiritualitatea ancestrală revelată, a propus un sistem geocentric complex în care planetele se mișcă în cercuri, în jurul Pământului, care este considerat centrul universului, iar Soarele, Luna și planetele se rotesc în jurul său. Acest model cosmologic elaborat, a fost dominant timp de peste 1400 de ani și a fost înlocuit de raționamentul heliocentric al lui Copernic care plasează Soarele în centrul sistemului solar, o idee ulterior dezvoltată de Galileo Galilei și Kepler.

Putem încheia prezentarea noastră cu gândul că harta analizată aici, este atât un produs al umanismului renascentist, cât și o odă adusă trecutului spiritual și intelectual. Să nu uităm că celebra hartă a lumii realizată de Mercator în 1569, cu proiecția sa revoluționară, era destinată navigației practice, iar hărțile ptolemeice reprezintă o operă separată, una esențială de restaurare cu caracter științific, istoric și cartografic.